Traducere de Octavian Cocoş
Când noi ne-am despărţit
În lacrimi şi tăcere,
Cu suflet chinuit,
Ani mulţi, plini de durere,
Obrazul ţi-a pălit,
Sărutul ţi-a fost rece;
Un ceas ce-a prevestit
Tristeţea ce nu trece.
Răcoarea de cu zori
Pe frunte-şi lăsa urma
Simţeam că-mi dă fiori
Aşa cum simt şi-acuma.
Destinul este crud
Făgăduiala-i moartă;
Când numele-ţi aud
Ruşinea el o poartă.
Când alţii ţi-l rostesc
Urechea rău mă doare;
Tresar, mă perpelesc –
Cum te-am iubit eu oare?
Cei care te cunosc,
Nu ştiu c-am fost pereche –
Regret şi recunosc,
Durerea este veche.
În taină ne-am găsit –
Mâhnit sunt în tăcere,
Că ai uitat grăbit
Şi-ai înşelat cu vrere.
Iar dacă te-aş zări
În vremea care vine,
Cum crezi că ţi-aş vorbi? –
Cu lacrimi şi suspine.
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.